Chestionare

Cum vi se pare noul site?

Foarte bun

Bun

Necesită îmbunătățiri

Prost

Foarte prost

Votează

Obiective turistice

 

 In Lista Monumentelor Istorice 2004 oraşul Ştefăneşti ocupă 10 poziţii (12 poziţii din care au fost eliminate poziţia 476 - Ansamblul bisericii „Cuvioasa Paraschiva” , datare anul 1640 şi poziţia 475 - Turn clopotniţă , datare sf.sec.XVIII  ambele localizate în sat Ştefăneşti).

Cele 10 poziţii sunt evidenţiate în tabelul următor:

 

 

Nr. crt.

Cod LMI 2004

Denumire

Localitate

Adresă

Datare

214

BT-I-s-01831

Situl arheologic de la Stânca

Sat Stânca

„Deasupra Scruntarului” la 1km NE de sat-A120,123

Eneolitic,cultura Cucuteni

223

BT-I-s-B-01838

Situl arheologic de la Ştefăneşti,punctul ”Stârcea”

Sat Ştefăneşti

„La Stârcea” la marginea de E a satului-A360

 

224

BT-m-B-01838.01

Aşezare

Sat Ştefăneşti

„La Stârcea” la marginea de E a satului-A360

Sec.XV-XVI Epocă medievală

225

BT-m-B-01838.02

Necropolă

Sat Ştefăneşti

„La Stârcea” la marginea de E a satului-A360

Sec.IV-V Epoca migraţiilor

226

BT-m-B-01838.03

Aşezare

Sat Ştefăneşti

„La Stârcea” la marginea de E a satului-A360

Sec.VI-V a.Chr.Hallstat

227

BT-m-B-01838.04

Aşezare

Sat Ştefăneşti

„La Stârcea” la marginea de E a satului-A360

Eneolitic,cultura Cucuteni

477

BT-II-m-B-02019

Biserica „Cuvioasa Paraschiva”

Sat Ştefăneşti

394

1640

478

BT-II-m-B-02020

Casă cu prăvălii

Ştefăneşti

Str.Principală 46-46

secXIX

479

BT-II-m-B-02021

Casă

Ştefăneşti

Str.Principală 254

1933

480

BT-II-m-B-02022

Hală de carne

Ştefăneşti

Str.Principală 272

 

1890

 

 

 

REZERVAŢIA FLORISTICĂ STÂNCA ŞTEFĂNEŞTI

 

Toată suprafaţa rezervaţiei(1 ha) este în administrarea ANAR Bucureşti-Nod Hidrotehnic Stânca. Situl este inclus în întregime în APSA Lac Stânca-Costeşti

 

Stânca Ştefăneşti este o rezervaţie cu un caracter complex, geologic şi floristic, situată la nord-est de oraşul Ştefăneşti, judetul Botosani. Stânca apare ca un „pinten” calcaros format din depozite de luturi loessoide cuaternare, cu o înalţime maximă de 101 m, cunoscut sub numele de „Casa Doamnei”. Acest recif carstic adaposteşte pe coastele stâncoase o plantă termofilă foarte rară- Schivereokia podolica. Pentru această specie, aici este limita vestică a arealului său mondial. Specia floristică Schivereckia podolica este critic ameninţată deoarece habitatul speciei a fost în mare parte distrus prin construcţia barajului Stânca-Costeşti.In prezent situl are statut de protecţie legiferat şi este monitorizat de APM Botoşani şi Academia Română. Ultima lege prin care situl a fost declarat rezervaţie naturală de interes naţional este Legea nr.5/2000. Nu s-au identificat presiuni antropice deoarece situl se află lângă coronamentul barajului în zona de frontieră (punct de trecere Stânca).

 

Schivereckia podolica. Descriere: Plantã cu stoloni orizontali ramificaţi, cu ramurile terminate în rozete sterile, cespitoase. Din unele rozete ies tulpini fertile, înalte de 8-20 cm, simple sau cu 1-2 ramuri, rărit foliate, acoperite cu peri stelaţi. Frunzele rozetei oblanceolate, subspatulate, uşor îngustate, obtuziuscule, întregi sau cu câţiva dinţişori, suriuverzui datorită perilor stelaţi mărunţi. Frunze tulpinale distanţate, alungit ovate sau lanceolate, sesile, pronunţat acuminat dinţate, rar ± întregi, cu celule cu mirozinã în mezofil. Flori mari, albe, în racem dens, alungit dupã înflorire. Sepale ovate sau alungit ovate, stelat păroase, longitudinal nervate, alb membranos marginate, lungi de 2-2,5 mm, cele interne puţin dilatate saciform la bază. Petale alungit obovate, lungi de cca. 5 mm, la vârf retezate, atenuate brusc în unguiculă scurtă. Staminele mari cu apendice concrescut, terminată într-un dinţişor. Staminele scurte, simple, fără apendici, la bază însă, de ambele laturi cu câte o glandă nectariferă semilunară. Pedicel fructifer patul-erect, lung de 7-13 mm, stelat păros. Siliculă ovată sau elipsoidală, uşor comprimată, lungă de 4,5-5 mm, de culoare cenuşie, acoperită foarte dens cu peri stealaţi. Stil lung de cca. 1 mm, cu stigmat mai lat decât stilul şi bilobat. Seminţe biseriate, câte 4-8 într-o lojă, ovate, turtite, brun roşietice, nearipate; integumentul la umezire nu devine mucilaginos. 

 

 

BARAJUL STÂNCA - COSTEŞTI

 

În Registrul Român al Marilor Baraje, în prezent cu un total de 247 baraje, barajul Stânca-Costeşti figurează pe locul 49 în ordinea înălţimii şi este pe locul 2 după volumul util al lacului de acumulare (1290hm³, după Porţile de Fier cu 2100hm³).

Lacul de acumulare Stânca-Costeşti este amplasat pe râul Prut, la graniţa dintre România şi Republica Moldova. Lucrările au fost executate în perioada 1973 - 1979, iar punerea sub sarcina a barajului a început în luna decembrie a anului 1977.

Proiectarea şi execuţia barajului Stânca-Costeşti s-au făcut în comun de către cele două state vecine, România si Republica Moldova (pe atunci, parte a U.R.S.S.)

Legăturile cu zona lacului de acumulare Stânca-Costeşti, sunt asigurate prin şosele asfaltate, DN 24 C Iaşi-Ştefăneşti şi DN 29D Botoşani-Ştefăneşti.

 

Lucrări de amenajare hidrotehnică

 

Construirea barajul de acumulare de la Stânca – Ştefăneşti  a adus numeroase avantaje: combaterea inundaţiilor, dezvoltarea irigaţiilor, alimentarea cu apă, producţia de energie electrică şi piscicultură. Retenţia, în lacul de acumulare, a unui volum de atenuare de 550 mil m3permite atenuarea viiturii de 1%, de la 2940 la 700 m3/s şi, împreună cu îndiguirile din aval de nodul hidrotehnic, scoaterea de sub inundaţie a circa 100 000 ha terenuri de luncă .

Conform STAS 4273 - 61, barajul a fost încadrat în clasa II-a de importanţă.

Infiltraţiile de la barajul din Vechea Carieră au însă un caracter periculos. Din această cauză, indicele de risc asociat creşte la 0,72 şi barajul se încadrează în categoria de importanţă excepţională pentru care urmărirea specială trebuie să fie mai dezvoltată decât în prezent.

  • Frontul de retenţie are o lungime de circa 3 km şi cuprinde o serie de baraje de tipuri şi caracteristici diferite, legate între ele sau separate prin porţiuni mai ridicate ale terenului natural. Toate au cota coronamentului la 102,50 mdMB. De la malul drept (România) către malul stâng (Republica Moldova) se succed:
  • Barajul de închidere, baraj din beton, cu contraforţi, format din 37 ploturi cu lăţimea de 10 m şi înălţime de 10 - 25 m;(figurile1 şi2).
  • Barajul de beton, de tipul de greutate, cu o lungime totală de 650 m şi înălţime 10 - 30 m, format din 45 ploturi cu lăţimea de 15 m.
  • Deversorul de ape mari, format din 6 deschideri de 16 m fiecare, prevăzute cu vane clapet;
  • Barajul principal, un baraj din umpluturi de pământ, cu nucleu amonte din argilă, înălţimea maximă este de 43 m;
  • Barajul din beton armat, casetat, cu lungime de circa 180 m şi înălţimea de 10 -12 m, realizat pentru a închide o veche albie a Prutului;
  • Barajul din Vechea Carierăînchide, de asemenea, o veche albie (L = 235 m), este un baraj din umpluturi de pământ, cu nucleu central din argilă şi înălţime maximă de 34 m.
  •  În afara obiectelor din frontul de retenţie, amenajarea mai cuprinde:
  •  Prizele de apăde pe cei doi versanţi;
  •  Priza de apă de rezervă,inclusiv, casa vanelor, galeria şi disipatorul  de energie;
  • Nodul de presiunesituat în barajul principal, format din 6 galerii de beton dintre care 2 pentru priza CHE şi 4 goliri de fund,
  • Bazinul de liniştireşi disipatorul de energie;
  • Turnul de manevră, din care se controlează accesul în nodul de presiune;
  • Centrala hidro-electrică(Pi= 16 MW), situată la piciorul aval al barajului principal;
  • Lacul compensatorcu rol de regularizare zilnică a debitelor turbinate, cu un volum de 640 000 m3;
  • Stăvilarul de evacuaredin lacul compensator în râul Prut;
  • Galeria de drenaja versantului drept  (L = 550 m; foraje de drenaj cu adâncimea h = 14 m, la distanţă d = 4 m)

 

 

Înapoi